Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei ‘nălţam visători la steaua Singurătăţii. Când deodată tu răsărişi în cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce… Până-n fund băui voluptatea morţii Ne-ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări… Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii tulburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri linişiti, pe mine Mie redă-ma!


here you have a link : ODE (in ancient meter) by Mihai Eminescu. Translation from Romanian by Andrei Bantas. Music by Albinoni, Adagio. A great piece of Romanian spirituality. :  ODE ( (in ancient meter) Hardly had I thought I should learn to perish; Ever young, enwrapped in my robe I wandered, Raising dreamy eyes to the star styled often Solitude's symbol. All at once, however, you crossed my pathway - Suffering - you, painfully sweet, yet torture... To the less I drank the delight of dying - Pitiless torment. Sadly racked, I'm burning alive like Nessus, Or like Hercules by his garment poisoned; Nor can I extinguish my flames with every Billow of oceans. By my own ilussion consumed I'm wailing On my own grim pyre in flames I'm melting... Can I hope to rise again like the Phoenix Bird from the ashes?   May all tempting eyes vanish from my pathway Come back to my breast, you indifferent sorrow! So that I may quietly die, restore me To my own being! ODE(in ancient meter) - M.Eminescu /English version by Andrei Bantas